reticular - explicat in DEX

reticular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETICULÁR, -Ă, reticulari, -e, adj. Care se întretaie în formă de rețea, de puncte sau de linii, care se aseamănă cu o rețea. ♦ Care aparține unui reticul. – Din fr. réticulaire.

reticular (Dicționar de neologisme, 1986)
RETICULÁR, -Ă adj. (Despre o structură) În formă de rețea; reticulat. [< fr. réticulaire, cf. lat. reticulum – rețea].

reticular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETICULÁR, -Ă adj. în formă de rețea; o (anat.) substanță ~ă = formație de celule nervoase dispuse în rețea în trunchiul cerebral. ◊ care aparține unui reticul. (< fr. réticulaire)

reticular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reticulár, -ă adj. (d. lat. reticulum cu suf. ar; fr. réticulaire). În formă de rețea: țesătură reticulară. – Se poate zice și reticulat (lat. reticulatus, fr. réticulé).

reticular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reticulár adj. m., pl. reticulári; f. reticuláră, pl. reticuláre

reticular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reticular a. în formă de rețea.

reticular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETICULÁR, -Ă, reticulari, -e, adj. Care se întretaie în formă de rețea, de puncte sau de linii, care se aseamănă cu o rețea. ♦ Care aparține unui reticul. — Din fr. réticulaire.