reticulocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (
Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din
fr. réticulocyte.reticulocit (Dicționar de neologisme, 1986)RETICULOCÍT s.n. Globulă roșie tânără, fără nucleu, vizibilă numai în sângele proaspăt. [< fr.
réticulocyte].
reticulocit (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETICULOCÍT s. n hematie tânără, fără nucleu, care prezintă o rețea filamentoasă. (< fr.
réticulocyte)
reticulocit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETICULOCÍT, reticulocite,
s. n. (
Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. — Din
fr. réticulocyte.