reticulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te,adj. Reticular. – Din
fr. réticulé, lat. reticulatus.reticulat (Dicționar de neologisme, 1986)RETICULÁT, -Ă adj. Reticular. ◊
Formație reticulată = formație anatomică situată între tubul rahidian și mezencefal. [Cf. fr.
réticulé].
reticulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETICULÁT, -Ă adj. care prezintă aspectul unei rețele. ♦ (anat.) țesut ~ = țesut conjunctiv moale, din celule cu multe prelungiri și cu fibre de reticulină. (< fr.
réticulé)
reticulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reticulát adj. m.,
pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticulátereticulat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RETICULÁT, -Ă (‹
fr.)
adj. Formațiune (substanță) ~ = structură anatomică aparținând trunchiului cerebral, reprezentată de o grupare difuză de celule și de fibre nervoase care formează o coloană neîntreruptă, de la marginea inferioară a bulbului rahidian până la regiunea subtalamică. Are un rol important în reglarea tonusului muscular, a ritmului somn-veghe și în determinarea reactivității scoarței cerebrale și a formațiunilor subcorticale.
reticulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. — Din
fr. réticulé, lat. reticulatus.