reticent - explicat in DEX

reticent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

reticent (Dicționar de neologisme, 1986)
RETICÉNT, -Ă adj. Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. [< fr. réticent].

reticent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETICÉNT, -Ă adj. care manifestă reticență. (< fr. réticent)

reticent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETICENT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. — Din fr. réticent.