restrânge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTRẤNGE, restrấng, vb. III.
Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦
Refl. (
Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. –
Re1- +
strânge (după
fr. restreindre).restrânge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
restrấng, perf. s. 1 sg.
restrânséi, 1 pl.
restrấnserăm; part.
restrấnsrestrânge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTRẤNGE, restrấng, vb. III.
Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦
Refl. (
Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. —
Pref. re- +
strânge (după
fr. restreindre).
restrânge (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESTRÂ'NGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr.
restreindre)