respirare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. –
V. respira.respirare (Dicționar de neologisme, 1986)RESPIRÁRE s.f. (
Rar) Acțiunea de a respira; respirație. [<
respira].
respirare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!respiráre (rar)
s. f.,
g.-d. art. respirắrii; pl. respirắrirespirare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. —
V. respira.