repurtà - explicat in DEX

repurta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

repurta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

repurta (Dicționar de neologisme, 1986)
REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

repurta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPURTÁ vb. tr. a obține o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)

repurta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. — Din fr. réporter (după purta).

repurta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). — Din lat. reportare, it. riportare.

repurtà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.