repudiere - explicat in DEX

repudiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ♦ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

repudiere (Dicționar de neologisme, 1986)
REPUDIÉRE s.f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; renegare; (spec.) alungare a soției sau a soțului. [Pron. -di-e-. / < repudia].

repudiere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPUDIÉRE s. f. acțiunea de a repudia; renegare; (spec.) alungare a soției sau a soțului. (< repudia)

repudiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] — V. repudia.