repicare - explicat in DEX

repicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

repicare (Dicționar de neologisme, 1986)
REPICÁRE s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].

repicare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REPICÁRE (după fr. repiquer) s. f. Răsădire la distanțe mai mari a plantelor tinere crescute în răsadnițe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafață mai mare de nutriție. Uneori r. se repetă de mai multe ori până la plantarea definitivă.

repicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. — V. repica.