repica - explicat in DEX

repica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

repica (Dicționar de neologisme, 1986)
REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].

repica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)

repica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. — Din fr. repiquer.