replantare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de
a replanta și rezultatul ei; transplantare. –
V. replanta.replantare (Dicționar de neologisme, 1986)REPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a replanta; transplantare; reîmpădurire. [<
replanta].
replantare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)replantáre (re-plan-) s. f.,
g.-d. art. replantắrii; pl. replantắrireplantare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de
a replanta și rezultatul ei; transplantare. —
V. replanta.