repezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPEZÍ, repéd, vb. IV.
1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦
Tranz. A trimite pe cineva în grabă.
2. Refl. (
Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (
1).
3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli.
4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc.
5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca.
6. Refl. (
Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (
1). – Din
repede.repezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repezí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. repéd, 1
pl. repezím, imperf. 3
sg. repezeá; conj. prez. 3
să repeádărepezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)repezì v.
1. a arunca cu putere:
a repezi o săgeată; 2. a împinge tare:
el calul își răpede 3. a trimite în grabă:
a repezi o ștafetă; 4. a merge repede:
mă răped până acasă; 5. a da năvală:
leul se repezi asupră-i. [Tras din
repede].
repezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPEZÍ, repéd, vb. IV.
1. Refl. A pomi în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦
Tranz. A trimite pe cineva în grabă.
2. Refl. (
Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (
1).
3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli.
4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc.
5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. — Din
repede.