repetor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat folosit pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. –
Repeta +
suf. -or.repetor (Dicționar de neologisme, 1986)REPETÓR s.n. Amplificator telefonic folosit pe liniile de mari distanțe. [< fr.
répéteur].
repetor (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPETÓR s. n. amplificator telefonic pe liniile de mari distanțe. (< fr.
répéteur)
repetor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repetór s. n.,
pl. repetoárerepetor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. —
Repeta +
suf. -
or.