repetenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. –
Repetent +
suf. -ie.repetenție (Dicționar de neologisme, 1986)REPETENȚÍE s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. [Gen.
-iei. / <
repetent +
-ie].
repetenție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPETENȚÍE s. f. situația de repetent. (< repetent + -ie)
repetenție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repetențíe s. f.,
art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile