repetent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii deoarece nu a obținut nota de trecere. – Din
germ. Repetent.repetent (Dicționar de neologisme, 1986)REPETÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, deoarece nu a obținut note de promovare. [Cf. germ.
Repetent].
repetent (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPETÉNT, -Ă adj., s. m. f. (școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, neobținând note de promovare. (< germ.
Repetent)
repetent (Dicționaru limbii românești, 1939)*repetént, -ă adj. (lat.
répetens, -ántis. V.
competent, apetit, pețesc). Care, din cauza neștiințeĭ, e lăsat în aceĭașĭ clasă ca s´o repete încă un an:
a rămînea repetent, a lăsa un elev repetent. Subst.
Un repetent.repetent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repetént adj. m.,
s. m.,
pl. repeténți; adj. f.,
s. f. repeténtă, pl. repeténterepetent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)repetent m. cel ce repetă o clasă.