repetabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPETABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi repetabil. –
Repetabil +
suf. -itate.repetabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)REPETABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi repetabil. [<
repetabil +
-itate].
repetabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repetabilitáte s. f.,
g.-d. art. repetabilitắții