reostricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [
Pr.:
re-o-stric-ți-u-] – Din
fr. reostriction.reostricțiune (Dicționar de neologisme, 1986)REOSTRICȚIÚNE s.f. (
Fiz.) Contracție transversală a unui conductor străbătut de curent electric. [Pron.
-ți-u-. / < fr.
rhéostriction].
reostricțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)REOSTRICȚIÚNE s. f. contracție transversală a unui conductor lichid străbătut de curent electric. (< fr.
rhéostriction)
reostricțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f.,
g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúnireostricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [
Pr.:
re-o-stric-ți-u-] — Din
fr. réostriction.