reostat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat, care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. rhéostat.reostat (Dicționar de neologisme, 1986)REOSTÁT s.n. Aparat pentru modificarea intensității curentului într-un circuit electric. [Pron.
re-o-, pl.
-te, -turi. / < fr.
rhéostat, cf. gr.
rhéos – curent,
statos – care stă].
reostat (Marele dicționar de neologisme, 2000)REOSTÁT s. n. aparat pentru reglarea intensității curentului electric într-un circuit. (< fr.
rhéostat)
reostat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n.,
pl. reostátereostat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reostat n. rezistență electrică variabilă după voință și care, pusă într’un circuit, permite a varia intensitatea curentului.
reostat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [
Pr.:
re-o-] — Din
fr. rhéostat.