reotropism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. rhéotropisme.reotropism (Dicționar de neologisme, 1986)REOTROPÍSM s.n. Tropism propriu unor plante acvatice, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei; reotaxie. [< fr.
rhéotropisme, cf. gr.
rheos – curent,
tropos – întoarcere].
reotropism (Marele dicționar de neologisme, 2000)REOTROPÍSM s. n. tropism datorat curenților din apă sau atmosferici. (< fr.
rhéotropisme)
reotropism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reotropísm (re-o-tro-) s. n.,
pl. reotropísmereotropism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOTROPÍSM, reotropisme,
s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [
Pr.:
re-o-] — Din
fr. rhéotropisme.