reocupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOCUPÁ, reocúp, vb. I.
Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. réoccuper.reocupa (Dicționar de neologisme, 1986)REOCUPÁ vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron.
re-o-, p.i.
reocúp. / cf. fr.
réoccuper].
reocupa (Marele dicționar de neologisme, 2000)REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr.
réoccuper)
reocupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reocupá (a ~) (re-o-) vb.,
ind. prez. 3
reocúpăreocupà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reocupà v. a ocupa din nou.
reocupa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REOCUPÁ, reocúp, vb. I.
Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [
Pr.:
re-o-] — Din
fr. réoccuper.