reobază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. rhéobase.