reo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REO- Element de compunere cu sensul „curgător”, care servește la formarea unor substantive. [
Pr.:
re-o-] – Din
fr. rhéo-.reo (Dicționar de neologisme, 1986)REO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „curent de apă”, „curent electric”, „scurgere”. [Pron.
re-o-. / < fr.
rhéo, it.
reo-, cf. gr.
rheos].
reo (Marele dicționar de neologisme, 2000)REO-, -RÉE elem. „curgere, curent”. (< fr.
rhéo-, -rrhée, cf.
gr. rheos)