reocupare - explicat in DEX

reocupare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

reocupare (Dicționar de neologisme, 1986)
REOCUPÁRE s.f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [< reocupa].

reocupare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reocupare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] — V. reocupa.