renură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RENÚRĂ,renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.
renură(Dicționar de neologisme, 1986) RENÚRĂs.f. (Tehn.) Canelură. [< fr. rainure].
renură(Marele dicționar de neologisme, 2000) RENÚRĂs. f. (tehn.) canelură. (< fr. rainure)
renură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri
renură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RENÚRĂ,renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. — Din fr. rainure.