renumit - explicat in DEX

renumit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

renumit (Dicționar de neologisme, 1986)
RENUMÍT, -Ă adj. Cu renume; vestit, celebru, ilustru. [După fr. renommé].

renumit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RENUMÍT, -Ă adj. cu renume; celebru, vestit, ilustru. (după fr. renommé)

renumit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*renumít, -ă adj. (re- și numit, după fr. renommé). Celebru, ilustru: un savant renumit, (și ironic) un bețiv renumit.

renumit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
renumit a. cu renume, faimos.

renumit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. — Din fr. renommé (după nume).