renume - explicat in DEX

renume (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

renume (Dicționar de neologisme, 1986)
RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputație, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume].

renume (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RENÚME s. n. nume bun, faimă, reputație, celebritate. (după fr. renom)

renume (Dicționaru limbii românești, 1939)
*renúme n., pl. tot așa (re- și nume, după fr. renom). Nume bun, nume glorios, celebritate: noĭ am schimbat lîngă Balcanĭ porecla în renume (Al.). Reputațiune: renume urît.

renume (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
renúme s. n., art. renúmele

renume (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
renume m. nume bun, reputațiune, celebritate.

renume (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. — Din fr. renom (după nume).