rentier - explicat in DEX

rentier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

rentier (Dicționar de neologisme, 1986)
RENTIÉR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unei rente care constituie principalul mijloc de a trăi. [Pron. -ti-er. / < fr. rentier].

rentier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RENTIÉR, -Ă I. s. m. f. beneficiar al unei rente, care constituie principalul mijloc de a trăi. II. adj. provenit din rentă, legat de rentă. (< fr. rentier)

rentier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rentiér, -ă s. (fr. rentier). Persoană care trăĭește din rentă și n´are nevoĭe să muncească.

rentier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rentiér (-ti-er) s. m., pl. rentiéri

rentier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rentier m. cel ce trăiește din rentele sale.

rentier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] — Din fr. rentier.