renegare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RENEGÁRE,renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.
renegare(Dicționar de neologisme, 1986) RENEGÁREs.f. Faptul de a renega. [< renega].
renegare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri
renegare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RENEGÁRE,renegări, s. f. Faptul de a renega. — V. renega.