remediu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție, ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din
fr. remède, lat. remedium.remediu (Dicționar de neologisme, 1986)REMÉDIU s.n. Leac, medicament. ♦ (
Fig.) Mijloc de îndreptare a unei situații; soluție. [Pron.
-diu. / < lat.
remedium, cf. it.
rimedio, fr.
remède].
remediu (Marele dicționar de neologisme, 2000)REMÉDIU s. n. 1. leac, medicament. 2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situații, stări etc.; soluție. (< lat.
remedium, fr.
remède)
remediu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remédiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)remediu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)remediu n. leac, mijloc de vindecare.
remediu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMEDÍU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. — Din
fr. remède, lat. remedium.remediŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*remédiŭ n. (lat.
remedium, remediŭ, d.
mĕdéri, a vindeca,
médicus, medic. V.
reazem și
rezem). Leac, medicament (maĭ mult fig.):
avariția luĭ e fără remediŭ.