remanent - explicat in DEX

remanent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

remanent (Dicționar de neologisme, 1986)
REMANÉNT, -Ă adj. Care rămâne, care persistă. ◊ Imagine remanentă = imagine care rămâne după încetarea excitației inițiale. [< fr. rémanent].

remanent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMANÉNT, -Ă adj. 1. care prezintă remanență (1). 2. (despre un deșeu, un insecticid) care nu se degradează. (< fr. rémanent)

remanent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. — Din fr. rémanent.