remaiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de
a remaia și rezultatul ei; remaiat. –
V. remaia.remaiere (Dicționar de neologisme, 1986)REMAIÉRE s.f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiaj. [Pron.
-ma-ie-. / <
remaia].
remaiere (Dicționar de argou al limbii române, 2007)remaiere, remaieri s. f. (er.) act sexual.
remaiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remaiére (-ie-) s. f.,
g.-d. art. remaiérii; pl. remaiériremaiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de
a remaia și rezultatul ei; remaiat. —
V. remaia.