remaia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMAIÁ, remaiez, vb. I.
Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din
fr. remailler.remaia (Dicționar de neologisme, 1986)REMAIÁ vb. I. tr. A reface la un ciorap sau la orice tricot ochiurile rupte sau scăpate. [Pron.
-ma-ia, p.i. 3,6
-iază, ger.
-ind. / < fr.
remailler].
remaia (Marele dicționar de neologisme, 2000)REMAIÁ vb. tr. a reface la un ciorap, la tricot ochiurile rupte ori scăpate. (< fr.
remailler)
remaia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remaiá (a ~) (-ia) vb.,
ind. prez. 3
remaiáză, 1
pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3
să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiátremaia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMAIÁ, remaiez, vb. I.
Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. — Din
fr. remailler.