reluctanță - explicat in DEX

reluctanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

reluctanță (Dicționar de neologisme, 1986)
RELUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență magnetică. [Pl. -te. / < fr. réluctance, engl. reluctance].

reluctanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RELUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care îl străbate; inversul permeanței. (< fr. réluctance)

reluctanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe

reluctanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. — Din fr. réluctance.