reglaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGLÁJ, reglaje, s. n. (
Tehn.)
1. Mod de realizare a reglării;
p. ext. reglare.
2. (
Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din
fr. réglage.reglaj (Dicționar de neologisme, 1986)REGLÁJ s.n. Reglare. [< fr.
réglage].
reglaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGLÁJ s. n. reglare. (< fr.
réglage)
reglaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regláj (re-glaj) s. n.,
pl. reglájereglaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGLÁJ, reglaje, s. n. (
Tehn.)
1. Mod de realizare a reglării;
p. ext. reglare.
2. (
Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. — Din
fr. réglage.