refutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (
Livr.) Care poate fi combătut. – Din
fr. réfutable.refutabil (Dicționar de neologisme, 1986)REFUTÁBIL, -Ă adj. (
Liv.) Care poate fi combătut. [Cf. fr.
réfutable].
refutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFUTÁBIL, -Ă adj. care poate fi combătut. (< fr.
réfutable)
refutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refutábil (
livr.)
adj. m.,
pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábilerefutabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (
Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. — Din
fr. réfutable.