refulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFULÁT, -Ă refulați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins, în subconștient.
2. S. m. și
f. Persoană care își refulează (
1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. –
V. refula. Cf. fr. refoulé.refulat (Dicționar de neologisme, 1986)REFULÁT, -Ă adj. (
Despre imagini, dorințe) Căzut, respins în subconștient. [<
refula].
refulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refulát adj. m.,
s. m.,
pl. refuláți; adj. f.,
s. f. refulátă, pl. refuláterefulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient.
2. S. m. și
f. Persoană care își refulează (
1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. —
V. refula. Cf. fr. refoulé.