reflexivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFLEXIVITÁTE s. f. (Rar)
1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație.
2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. –
Reflexiv +
suf. -itate. Cf. fr. réflexivité.reflexivitate (Dicționar de neologisme, 1986)REFLEXIVITÁTE s.f. 1. Caracter reflexiv (1); predispoziție spre meditație; reflexivism.
2. Proprietate a unei relații matematice de a fi reflexivă. [Cf. fr.
réflexivité].
reflexivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFLEXIVITÁTE s. f. 1. predispoziție spre meditație. 2. (mat.) proprietate a unei relații de a fi reflexivă. (< fr.
réflexivité)
reflexivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reflexivitáte (re-fle-) s. f.,
g.-d. art. reflexivitắțiireflexivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFLEXIVITÁTE s. f. (Rar)
1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație.
2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. —
Reflexiv +
suf. -
itate. Cf. fr. réflexivité.