reflexie - explicat in DEX

reflexie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFLÉXIE, reflexii, s. f. 1. Fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecție (1). [Var.: reflexiúne s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion.

reflexie (Dicționar de neologisme, 1986)
REFLÉXIE s.f. 1. Fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. 2. Reflecție (1). ♦ (Fil.; la Locke, Leibniz) Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei însăși. [Gen. -iei, var. reflexiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflectio, reflexio].

reflexie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFLÉXIE s. f. răsfrângere a unui fascicul de radiații atunci când acesta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion)

reflexie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REFLÉXIE (‹ lat., fr., germ.) s. f. (FIZ.) Fenomen de reîntoarcere a undelor electromagnetice (inclusiv a luminii, a sunetului, a radiațiilor corpusculare etc.) în mediul din care au venit atunci când cad pe suprafața altui mediu. Datorită r. luminoase se pot vedea obiectele care nu emit lumină. ◊ R. totală = r. pe care o suferă radiațiile electromagnetice (inclusiv luminoase) care vin dintr-un mediu mai dens pe suprafața unui mediu mai puțin dens, sub un unghi de incidență superior unei unei anumite limite, caracteristică fiecărei perechi de medii; în cel de-al doilea mediu, deși este și el transparent, nu pătrunde nici o fracțiune a energiei radiațiilor electromagnetice (inclusiv luminoase).

reflexie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-) (DOOM², 2005)

reflexie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFLÉXIE, reflexii, s. f. 1. Fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor m mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecție (1). [Var.: reflexiúne s. f.] — Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion.