reduplicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de
a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. –
V. reduplica.reduplicare (Dicționar de neologisme, 1986)REDUPLICÁRE s.f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. ♦ Dublare, repetare. [<
reduplica].
reduplicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reduplicáre (-du-pli-) s. f.,
g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắrireduplicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de
a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. —
V. reduplica.