reduplica - explicat in DEX

reduplica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

reduplica (Dicționar de neologisme, 1986)
REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].

reduplica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)

reduplica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește.

reduplica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. — Din lat. reduplicare.