reduplicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din
fr. réduplication, lat. reduplicatio.reduplicație (Dicționar de neologisme, 1986)REDUPLICÁȚIE s.f. Reduplicare. ♦ (
Lit.) Anadiploză. [Gen.
-iei, var.
reduplicațiune s.f. / < fr.
reduplication, it.
reduplicazione, lat.
reduplicatio].
reduplicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDUPLICÁȚIE s. f. 1. reduplicare. 2. anadiploză. (< fr.
réduplication, lat.
reduplicatio)
reduplicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f.,
art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)reduplicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. — Din
fr. réduplication, lat. reduplicatio.