reduplica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUPLICÁ, redúplic, vb. I.
Tranz. A dubla. ♦ (
Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din
lat. reduplicare.reduplica (Dicționar de neologisme, 1986)REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (
Rar) A dubla.
2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i.
redúplic. / < it.
reduplicare].
reduplica (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat.
reduplicare)
reduplica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb.,
ind. prez. 3
redúplicăreduplicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește.
reduplica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUPLICÁ, redúplic, vb. I.
Tranz. A dubla. ♦ (
Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. —
Din lat. reduplicare.