reducțiune - explicat in DEX

reducțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

reducțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REDUCȚIÚNE s.f. 1. V. reducție. 2. (Jur.) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari. [Cf. fr. réduction].

reducțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDUCȚIÚNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. (< fr. réduction)

reducțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reducțiúne f. (lat. reductio, -ónis. V. deducțiúne). Acțiunea de a reduce: reducțiunea Daciiĭ în provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reducțiune. – Ob. redúcere.

reducțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REDUCȚIÚNE (‹ fr.) s. f. (Dr.) Restrângere, prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, în limitele cotității disponibile, în care dispune de averea vsa cu titlu gratuit.

reducțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

reducțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reducți(un)e f. acțiunea de a reduce și rezultatul ei.