reducționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUCȚIONÍSM s. n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realității sau ale cunoașterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configurații mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
engl. reductionism.reducționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDUCȚIONÍSM s. n. metodă de cunoaștere constând în interpretarea unui fenomen relativ complex, cu un anume specific, prin alte fenomene, mai simple și nespecifice. ◊ simplificare excesivă. (< engl.
reductionism)
reducționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reducționísm (metodă de cunoaștere)
(-ți-o-) s. n.reducționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUCȚIONÍSM s. n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realității sau ale cunoașterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configurații mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
engl. reductionism.