recurbare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de
a recurba și rezultatul ei. –
V. recurba.recurbare (Dicționar de neologisme, 1986)RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [<
recurba].
recurbare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de
a recurba și rezultatul ei. —
V. recurba.