reconstrucție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (
Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (
4). – Din
fr. reconstruction.