reconstitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV.
Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦
Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (
Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui.
2. (
Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune.
3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din
fr. reconstituer.