reconstructiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din
engl. reconstructive.reconstructiv (Dicționar de neologisme, 1986)RECONSTRUCTÍV, -Ă adj. Cu caracter de reconstrucție. [Cf. fr.
reconstructif].
reconstructiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONSTRUCTÍV, -Ă adj. cu caracter de reconstrucție, care implică reconstrucție. (< fr.
reconstructif, engl.
reconstructive)
reconstructiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. — Din
engl. reconstructive.