reconstrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV.
Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (
Lingv.) A reconstitui. – Din
fr. reconstruire.reconstrui (Dicționar de neologisme, 1986)RECONSTRUÍ vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (
Fig.) A reconstitui. [P.i.
-iesc, conj.
-iască. / cf. fr.
reconstruire].
reconstrui (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr.
reconstruire)
reconstrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconstruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reconstruiésc, imperf. 3
sg. reconstruiá; conj. prez. 3
să reconstruiáscăreconstrui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV.
Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (
Lingv.) A reconstitui. — Din
fr. reconstruire.reconstruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reconstruì v. a construi pentru a doua oară.