reconstituant - explicat in DEX

reconstituant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj. (Rar) Tonic, întăritor. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

reconstituant (Dicționar de neologisme, 1986)
RECONSTITUÁNT, -Ă adj., s.n. (Med.) Tonic; reconfortant. [Pron. -tu-ant, var. reconstituent, -ă adj., s.n. / < fr. reconstituant].

reconstituant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECONSTITUÁNT, -Ă adj., s. n. (med.) tonic; reconfortant. (< fr. reconstituant)

reconstituant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reconstituánt¹ (rar) (-tu-ant) adj. m., pl. reconstituánți; f. reconstituántă, pl. reconstituánte

reconstituant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] — Din fr. reconstituant.